Durata de livrare: 1
Cimbrul este folosit din cele mai vechi timpuri de romani, greci si egipteni. Grecii foloseau cimbrul ca tonic al sistemului nervos si pentru stimularea simturilor. Era ars pentru indepartarea insectelor si pentru conservarea carnii. Soldatii romani adaugau cimbru in apa de baie pentru a avea putere si curaj.
Timusul este glanda endocrina dupa care a primit denumirea botanica (thymus), deoarece floarea de cimbru are forma acesteia. Botanistii din Evul Mediu recomandau si ei cimbrul ca remediu pentru epilepsie, melancolie, cosmaruri, probleme urinare, boli de plamani, imbunatatirea digestiei, tuse, dureri musculare si junghiuri. Frunzele erau folosite pentru calmarea durerilor de dinti.
In timpul epidemiei de ciuma, care a devastat Europa (secolul XV-XVII), cimbrul a fot folosit ca germicid. Familiile nobile purtau asupra lor saculeti cu plante aromatice, printre care si cimbru, pentru a-i proteja in spatiile publice. In timpul primului Razboi Mondial, thymolul, obtinut din cimbru, a fost folosit ca antiseptic pentru dezinfectarea ranilor si pentru purificarea aerului in spitale.
Uleiul esential de cimbru este un bun antibacterian cu spectru larg, antiviral, antifungic, expectorant, bronhodilatator, tonic digestiv, stomahic, carminativ, antihelmintic, coleretic, antispastic, tonic si stimulent nervos, anestezic local
Administrare uz intern
Pentru uzul intern poate fi folosit, in functie de sensibilitate, in stare pura sau diluat cu ulei de masline sau floarea soarelui in proportie de 1 la 4 (ex: 1 ml ulei esential diluat in 3 ml ulei de masline) ajustand doza ca atare.
Se amesteca intr-o lingurita cu putina miere sau suc, se poate pune pe un cubulet de paine sau in putin zahar. Calitatile terapeutice ale uleiului de cimbru se fac remarcate in:
Afecțiuni ale aparatului respirator: răceală, gripă, rino-faringită, amigdalită, tuse, astm bronșic, bronșită, tuberculoză, otită, sinuzită.
Afecțiuni uro-genitale: cistită, uretrită, pielo-nefrită, vaginită, candidoză.
Afecțiuni digestive: enterocolită bacteriană, virală sau fungică (candidozică), paraziți intestinali, colici, balonare.
Poate fi folosit in inhalatii singur sau combinat cu alte uleiuri esentiale cum ar fi: bard, eucalipt, menta, oregano, etc
Se fierbe apa intr-un vas si se pun cateva picaturi in apa fierbinte.
Se apropie fata de vasul cu apa si ulei esential, se pune peste cap un prosop si se inspira adanc vaporii emanati din apa fierbinte.
Administrare uz extern
Uleiul de cimbru poate fi folosit si extern prin aplicare in zona afectata de 2-3 ori pe zi, in stare pura sau dupa ce a fost diluat in ulei de masline sau de floarea soarelui in proportie de 1 la 4 (ex: 1 ml ulei esential diluat in 3 ml ulei de masline)
Afecţiuni cutanate: infecții fungice, herpes, eczeme, acnee, răni, tăieturi, arsuri, mâncărimi, cicatrice
Afectiuni articulare: reumatism, artroză, entorse și luxații