Ceai Cicoare 20dz -iarba Cicoarea face parte din familia Asteraceae, fiind o plantă cunoscută şi apreciată încă din antichitate. În Egiptul Antic era cultivată ca plantă medicinală, fiind folosită pentru tratarea afecţiunilor hepato-biliare şi renale. Începând cu sfârşitul secolului al XVIII-lea, rădăcinile sunt utilizate pentru obţinerea surogatului de cafea. Planta are frunze mici, oval-lanceolate şi flori de culoare albastră. Se mai numeşte cicoară, cicoare de câmp, cicoare de vară, cicoare sălbatică, cicorie amară, cociţă, dudău, floarea-secerei, încingătoare, scai voinicesc, sporiş. Cicoarea este eficienta in tratarea tulburariulor renale, hepatice, urinare, satomacale si ale splinei. Face bine si in cazuri de icter. Lecuieste si deranjamentele stomacale, expulzand substantele nesanatoase si tonificand organismul. Frunzele andivei comune de gradina (Cichorum endive) se folosesc in salate. Este de gasit in majoritatea gradinilor si campurilor. COMPOZIŢIE CHIMICĂ Ceai Cicoare : principii amare (lactucopicrină, lactucină), acid cicoric, taraxasterol, flavonozide, cumarine, compuşi triterpenici, lactone sescviterpenice, substanţe minerale, inulină, etc. Actiuni Tonic hepatic, tonic digestiv, stomahic, coleretic, colagog, laxativ uşor, diuretic, depurativ, remineralizant, antianemic, slab hipoglicemiant, antiaritmic, hipotensiv. Indicatii Se utilizează ca adjuvant în: afecţiuni hepatobiliare (hepatite, icter, congestie hepatică, colecistopatii, diskinezie biliară), tulburări digestive (anorexie, balonare, digestie lentă), constipaţie, congestii splenice, anemie, gută, alimentaţia dietetică a diabeticilor şi în curele de slăbire